Se califică România la Mondial prin baraj? „Staff-ul care a capotat la Nicosia și Zenica, dar mai ales în fiecare amărât de interviu, n-are cum să imprime tăria mentală pentru infernul de la Istanbul” versus „Apel la Divinitate pentru Mircea Lucescu”

Episodul din această săptămână al rubricii „Două răspunsuri, o întrebare” cu jurnaliștii Gabriel Berceanu și Daniel Nazare este unul special, dedicat unui context unic: naționala României este, cum-necum, la doar două meciuri distanță de Mondial!

Și tocmai de aceea am ales să scriem și să publicăm acest episod astăzi, joi, după tragerea la sorți a barajului CM 2026, făcând o excepție de la ritmul nostru tradițional, cu episoadele rubricii disponibile doar pe ProSport în fiecare miercuri.

La Zurich, tragerea la sorți pentru barajul CM 2026 a dezvăluit primul adversar pentru România. Vom juca în deplasare semifinala într-o singură manșă, contra Turciei. Apoi, în cazul în care ne vom califica, vom disputa finala în deplasare, împotriva câștigătoarei din semifinala Slovacia-Kosovo.

Vezi galeria foto
5 poze

Provocarea e pe atât de simplă în episodul de azi, pe cât e de complicată: se califică România la Mondial prin baraj? Avem capacitatea de a elimina Turcia într-un meci disputat în deplasare și, apoi, tot în deplasare, să trecem fie de Slovacia, fie de Kosovo? Opiniile argumentate ale celor doi jurnaliști stau față în față, cu perspective diferite. Iar la final, ca de obicei, tu decizi în sondajul nostru!

Gabriel Berceanu: „Când staff-ul capotează la Nicosia și Zenica, dar mai ales în fiecare amărât de interviu…”

Aș vrea mult să se poată, enorm de mult, iar dincolo de ceea ce simt ca român, ca suporter și jurnalist, mi-aș dori să se întâmple cumva calificarea pentru acești jucători. O merită, am crescut profesional alături de ei, am îmbătrânit lângă ei. O merită și din punct de vedere al caracterului. Dar și sportiv: și scriu asta cât se poate de obiectiv.

Românul care a fost coleg cu Gică Hagi şi a fost Gheata de Argint a Europei a ajuns să aibă 150 de kilograme la 66 de ani: „Nu vreau să mă operez”

00:14

Dan Petrescu a fost văzut de italieni după ce a dat jos 30 de kilograme din cauza chimioterapiei: „Vestea tragică vine din România”

23:59

Dar la acest moment am multe, foarte multe argumente care mă fac să cred că nu va fi așa.

Pentru victorie într-un decisiv la Istanbul ai nevoie de unitate. De un motivator care să te împingă să crezi că ești mai bun decât ești, până chiar devii mai bun. De sacrificiu combinat cu coerență. Ori, din partea actualului staff tehnic, în 2025 am văzut doar reacții care au produs dezbinare, reproșuri, scuze, lipsă de explicații și haos. Am văzut-o noi, dar mai ales jucătorii, în vestiar! Cât despre motivare, episodul emblematic e disponibil aici.

Cum să aștept, realist, să eliminăm Turcia la Istanbul dacă în abordarea actualului staff tehnic naționala a condus cu 2-0 în Cipru și s-a împotmolit spre 2-2, cu emoții de înfrângere? Dacă n-au putut fi gestionate eficient miza și presiunea de la Zenica, o variantă liliputană a ceea ce ne va aștepta în deplasarea cu turcii, deși am avut 1-0 la pauză…

Foto: Sport Pictures

Toate concluziile după meciurile noastre din grupă, pe care le-am expus pe larg aici, îmi sunt împotrivă. Îmi erau și înaintea tragerii la sorți. Iar când mai apare și Turcia, o națională pe val, cu un tehnician croit pe proiect ca Montella, cu un dirijor precum Calhanoglu și talente din categoria Arda Guler și Kenan Yildiz…

Nu ne ajută nici istoria barajelor ca națională. Dar nici nu știu dacă putem, în situația în care am elimina totuși Turcia, să facem două meciuri uriașe în deplasare. La câteva zile distanță și într-o tensiune fără precedent, când staff-ul tehnic nu e în stare să ducă echilibrat la capăt o conferință…

Însă până la finală, hai să ne răspundem drept la asta: poate staff-ul nostru să imprime echipei tăria mentală pentru infernul de la Istanbul când el a capotat la Nicosia și Zenica, dar mai ales nu rezistă „presiunii” unui amărât de interviu după meci?

Daniel Nazare: „Apel la Divinitate pentru Mircea Lucescu”

Tricolorii lui Mircea Lucescu, după cum li se cântă deja prohodul, au cam șansa porcului de Crăciun. Dar, fiind contextul dat, cu Turcia, să spunem că șansa supraviețuirii lui Constantin Brâncoveanu acum câteva secole, prin aceeași zonă a lumii.

Pentru că diferențele sunt evidente între noi și turci la acest sport, unde noi râdeam de ei ani decenii la rând și acum e un pic invers. Însă aici e doar despre fotbal. Nu e politică, nu e despre războaie și domnii, nu e cu decapitări sau cadavre aruncate în Marea Marmara, nu e despre „galbenii” de atunci sau criptomonedele de azi. E despre goluri.

La fotbal e posibil orice, poți să pierzi când te aștepți mai puțin și poți izbândi când nimeni nu îți dă vreo șansă. Momentele Irlanda de Nord 1985 și Argentina 1994 sunt edificatoare.

Hai să vorbim despre avantaje: e bine că plecăm ca outsideri și nu ni se dau șanse, avem un selecționer mai bun ca al lor, presiunea ultimului meci cu Bosnia încă apasă și asta înseamnă dorință de a demonstra că a fost un „accident”.

© FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Da, e nevoie și de noroc. Sunt adeptul compensației în fotbal, ghinionul și norocul balansează, la fel și arbitrajele. La Zenica n-a fost bine deloc, nici una și nici alta, așa că măcar una dintre cele două „șanse” va veni la Istanbul.

Plus că, dacă facem apel la istorie, am pierdut patru baraje la rând, ar trebui să izbândim și noi: nu o putem ține așa la infinit, vine și victoria! Ungaria (1971), Slovenia (2001), Grecia (2013) și Islanda (2020) – sunt borne pe care nu le-am depășit la aceste „baraje” blestemate. Cât o să țină ghinionul? Intrăm deja în istoria neagră și parcă n-aș vedea, aș semnala că poate acum e acel moment în care „trebuie să batem o echipă mare”.

Pentru că, oricum am învârti pixul pe hârtie, ăsta e meciul decisiv. În mod normal Slovacia și Kosovo sunt undeva de nivelul nostru, adică de bătut. 1-1 cu primii la Euro 2024, 0-0 și 2-0 cu „prietenii” de la Priștina nu cu mult timp în urmă. Iar o victorie în Turcia îți va da încredere.

La orice turneu final, bine spunea Ianis Hagi de curând, trebuie să învingem o „echipă mare” și, în drumul nostru, a apărut Turcia. Așa că, șansa a venit, trebuie să mai și poți. De acord. Dar sunt exemple: Georgia, o echipă modestă, a trecut de două baraje pentru Euro 2024, la fel Țara Galilor la Mondialul din 2022 și Macedonia de Nord în 2020. Nimeni nu le dădea șanse și, totuși, au izbândit.

Foto: Sport Pictures

Cum ar fi să avem cel mai vârstnic antrenor la Mondialul din 2026 după ce a „înfipt pumnalul” în inima unei țări unde a activat, a făcut performanțe la cluburi și a fost și selecționer? Am intra și noi, în sfârșit, în istorie.

Deocamdată suntem deprimați, triști, pesimiști. Că ne-a furat arbitrul, că presa e nu știu cum, că Drăguș plânge și Burleanu suspină, Lucescu jelește. Ca să putem spera, trebuie să ne schimbăm starea și să visăm.

Turcia – România e un meci inegal la prima vedere, dar Lucescu nu poate spune „adio” fotbalului cu un eșec la Istanbul. Ar fi banal, nedrept, incorect, inestetic. Divinitatea, poate mai mult ca jucătorii, ar trebui să-i fie aproape după o carieră în care episoadele Irlanda de Nord 1985, Brescia – Udinese 1993 și Palop din Șahtior – FC Sevilla 2097 încă îl urmăresc și nu-i dau pace.

Doar Dumnezeu ne poate ajuta, fotbalul mai puțin. Să fim pozitivi, e greu?

Se califică România la Mondial prin baraj?

 Loading ...